Să lași pisicii moștenire toată averea ca ăla din Franța? Să muncești ca să plătești taxe și impozite pentru a susține Poliția Animalelor?
De la an la an, de la însingurare și egoism, oamenii devin tot mai solitari, mai izolați, și ajung să prefere compania unui necuvântător, în locul unui prieten uman. Se creează organizații, fundații, autorități care să protejeze animalele, se rulează multe milioane de euro în industria petshop. Ba chiar cunosc multe persoane care oftează ca nu au bani să mai meargă într-un concediu, dar cheltuiesc mii de euro anual cu câteva pisici sau un câine, în tratamente, mâncare, îngrijire, timp pierdut…
Și atunci mă întreb:
- cât de superficial în simțire poate fi cineva care se mulțumește să vorbească unui câine sau unei pisici, în loc să iasă cu un amic la o bere sau să adopte un copil?! Să ai încredere într-un om care plânge pentru o pisică la fel cum plânge (dacă plânge!) și pentru tine?
- să ți se pară o nebunie să vorbești cu asistentul personal virtual creat cu inteligență artificială care totuși îți răspunde cu cuvinte, te contrazice, te avertizează, te sfătuiește, dar să nu vezi anomalia în a vorbi cu un patruped care miaună sau latră orice l-ai întreba?!!
- dacă omul civilizat își face duș cel puțin o dată pe zi, pisicii sau câinelui cu care trăiesc în casă de ce nu le face duș tot zilnic?!
- cât de ignorant poți fi dacă afirmi că o pisică ”are și ea suflet”? Înseamnă că Hristos a murit pe cruce și pentru pisici, nu?
Și dacă tot suntem consecvenți, de ce nu incriminăm și omorârea muștelor, șobolanilor, țânțarilor, a porcului de Crăciun? Sau de ce mai lăsăm caii să tragă la căruță sau albina să muncească din greu pentru a ne face nouă miere?!
