Ziariștii, dar și economiștii lumii deopotrivă deplâng soarta tuturor economiilor extrachinezeşti ale lumii, după ce va fi demonstrată originea și proveniența virusului Sars Cov 2 ca fiind chinezească… N-aş privi lucrurile doar din această perspectivă… Este previzibil ce se va-ntâmpla dacă sunt oprite importurile de materii prime, materiale, mărfuri-produse finite din China… Economiile tuturor statelor lumii, dependente toate, chiar captive în acest carusel al absurdului, nu vor avea de ales… vor fi nevoite să se reinventeze… și asta se poate… lamentarea în atari situaţii nu îşi are rostul… China trebuie uitată, cu toate relele care vor decurge din asta…
Există viaţă după China? Categoric da! …dar o altfel de viață: fără acest consumism nebun, care ne-a alterat tuturor viața, dezumanizându-ne… Partea proastă este nu că ne-am putea despărți iremediabil de China, „prietena” planetei întregi, ci că nu vom putea-o face, cu hotărâre, cu dârzenie și fără resentimente… Sau poate nu vor dori ei despărțirea… ca un oaspete care nu mai pleacă acasă la el, în ciuda orei târzii pe care ceasul din peretele livingului unde l-ai primit, o arată! N-ai decât să-l culci la tine… să-i oferi un pat bun, cu o lenjerie moale, precum şi o pijama confortabilă… Doamne fereşte de aşa ceva! Dacă totuși va avea loc această despărțire istorică, ea nu poate fi decât una de bun augur, pentru că ne va reaminti ceea ce înseamnă să trăiești bazându-te numai pe ceea ce ai, ci nu și pe ceea ce crezi că ai putea primi de la o cunoştinţă, despre care știi atât de puține… care nu te invită pe la ea, dar ea vine pe la tine… nu îi știi limba, dar ea o ştie pe a ta… iţi împrumută bani ori de câte ori eşti în impas, iar tu gajezi aceste împrumuturi cu bunuri pe care dealtfel le prețuiește foarte mult… îţi cumpără și banii, ajungând să dețină mai mulţi decât tine dacă vrea…