DEX-ul, dicționarul explicativ al limbii române, încă nu conține acest cuvânt, deși el apare din ce în ce mai des în vocabularul multora. E drept că adevăratul sens al cuvântului hater nu prea poate fi tradus prin sinonimele oferite de unii lingviști de modă veche. Ce să zici? Că hater înseamnă dușmănos, care urăște, de la verbul englezesc to hate = a urî? Nu chiar asta înseamnă! Sau cum a tradus un motor de căutare, cică hater = urător!!! Asta chiar e comică… a ura sau a urî, firește, nu au nicio legătură!
Haterul este omul modern, considerat de terți ca fiind o persoană toxică, de multe ori nedreaptă, care luptă pentru cauze preponderent injuste, mânat de amorul propriu sau finanțat de diverse entități.
Haterul este des întâlnit în mediul online unde se simte liber să își declare aversiunea față de ceva anume, să critice așa cum nu își permite la serviciu, pe stradă, în lumea offline. Haterul este persoana care ia în derâdere, batjocorește, umilește, disprețuiește valori umane sau oameni.
De aici a apărut chiar și o variantă 100% românească a acțiunilor haterului, și anume hatereala, adică starea în care se află cineva care e „pă dușmănie”, chitit pe ură, dispreț, dezaprobare.
Haterul, acest „Gică Contra”, este un antisocial, un rebel fără cauză căruia nu îi putem găsi niciun alt sinonim în limba română dacă vrem să nu își piardă sensul. Haterul este, la fel ca și „fake news”, un cuvânt care tradus își pierde adevăratul mesaj, sens…
